Romanul incepe cu o legenda care spune ca Dumnezeu, dupa ce a facut lumea, a dorit sa puna ordine in neamurile de pe pamant. A ales mai apoi pentru fiecare neam cate un lucru care-l caracterizeaza, astfel ca a ajuns si la munteni,carora le-a lasat muncile cu animalele(oile in special). Aceasta legenda era spusa de catre Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la nunti si apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lanii.Cei doi traiau in Magura Tarcaului, impreuna cu cei doi copii ai lor: Gheorghita si Minodora. In total au avut sapte copii, dar ceilalti cinci murisera de diferite boli. Acum, atat Gheorghita cat si Nechifor erau plecati de acasa… Nechifor era plecat la Dorna ca sa cumpere o turma de oi, iar Gheorghita era plecat la Jija, de unde astepta vesti de la tatal sau caci trebuia sa plateasca ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghita in care acesta ii spunea ca ii este dor de casa, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascalului Andrei.
Intr-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecand calare o revarsare de ape la asfintit. De atunci, neavand nici o veste de la el, isi facea griji zi de zi…Intr-o dupamiaza, Mitrea, un cioban, a venit pana la Vitoria acasa si i-a cerut o pereche de opinci, o tohoarca si o caciula, caci iarna se apropie si are mare nevoie de ele. Dupa ce i le-a dat Minodora, Mitrea s-a urcat pe casa pentru a desfunda hogeagul, caci Vitoria dorea sa faca foc si in soba din casa.Dupa ce au facut focul, au pus mancarea si au inceput sa manance. Minodora nu prea avea pofta de mancar, asa ca a fost putin certata de mama sa. Se tot gandea la fiul dascalului Ghita Topor si abia astepta ca mama ei sa plece pe o perioada mai lunga de timp de acasa, ca sa poata petrece mai mult timp alaturi de iubitul sau.
